Postul de televiziune al unui tânăr mogul cinefil a difuzat sâmbătă seară un urât film românesc.

„Această lehamite" a fost făcut acum 16 ani de Mircea Daneliuc. Acest film oribil este bun, fiindcă dă o mărturie exactă despre vremea lui. E tabloul unei Românii fără rost, de dinainte de multinaţionale şi ProTV.

În „Această lehamite", Daciile nu au airbag-uri, aerul e condiţionat de starea vremii, aripile le sunt ruginite şi căzute ca zâmbetul unui clovn deprimat. Ei bine, Daciile astea hidoase urcă în mod miraculos la deal, pentru că pe sub pământ „e nişte raze, ceva", raze care s-au păstrat până azi în ştirile de la ora 5 (probabil cel mai longeviv exerciţiu de prostie colectivă). În „Această lehamite", spitalele aşteaptă degeaba ajutoare occidentale, pacienţii aşteaptă să moară, patronii sunt omorâţi de impozite şi vor să emigreze în Albania. În plus, a apărut şi prezervativul, un lucru stresant care te lezează moral şi financiar, după cum observă grav Horaţiu Mălăele.

În „Această lehamite" se aude o întrebare uitată: „E proaspătă pâinea?" şi totul se termină cu o partidă de sex într-un Break alb şi cu speranţa deşartă a bărbatului miop şi chel că va avea un copil „blond şi cu puţulica mare", alături de care va începe o viaţă nouă în Groenlanda. Deschideţi acum ferestrele, ieşiţi pe străzi, urcaţi în tramvaie, coborâţi din maşini în benzinării, mergeţi în parcuri.

O să auziţi că niciodată n-a fost mai rău, că vom muri cu siguranţă, în chinuri, de foame. Faceţi cunoştinţă cu sindromul uitării la români. Cine să-şi mai aducă aminte cum era în '94?

România trăieşte permanent o singură zi, în care toate sunt noi şi revoltătoare. Zilnic se descoperă că domnul Băsescu e un mârlan cu şcoala vieţii absolvită în porturi, printre curve şi bişniţari, deşi ar fi trebuit să ştim asta de douăzeci de ani. Apoi, cine îşi mai aminteşte de domnul Po