Este preot militar de opt ani şi a participat la majoritatea misiunilor externe ale soldaţilor români în teatrele de război.

Părintele Ionel Vrînceanu şi-a descoperit latura către credinţă încă de la vârsta de 14 ani, mânat de dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur.

Povesteşte că înainte de preoţie a avut o experienţă deosebită, care i-a întărit definitiv convingerea pentru drumul ce îl avea de urmat.

„Eram elev şi în vacanţe sau când aveam timp liber mergeam la Mănăstirea Cernica, unde am şi lucrat la secretariat sau ca muzeograf. I-am fost ucenic părintelui Ilarion Argatu, căruia îi duceam zilnic corespondenţa. Acolo am cunoscut personalităţi care mi-au modelat structura preoţească şi mi-au întărit convingerile, amintindu-l aici pe părintele Benedict Ghineş, totodată având şi acces la biblioteca mănăstirii, una dintre cele mai complexe în materie de carte bisericească", îşi aminteşte preotul Vrînceanu.

Până la absolvirea facultăţii, în 1992, a activat timp de doi ani ca secretar al episcopului Clujului, iar în anii 1992 şi 1993 a fost profesor de religie. În aceeaşi perioadă avea să se căsătorească şi să ajungă preot la parohia din satul Dălhăuţi, unde a slujit timp de nouă ani.

Din anul 2002 a devenit preot militar, în urma construirii cu sprijinul Garnizoanei Focşani a unei frumoase biserici în stil maramureşean, la care au aces credincioşi din toate sferele sociale.

Misiuni în teatrele de război

A dat concurs şi a făcut timp de şase luni cursuri pentru ofiţeri, la Academia Naţională de Apărare.

„Am făcut şi cursuri de instruire a preoţilor militari, care pentru noi a fost armată curată, fiindcă am învăţat să tragem cu arma. Dar ne-a prins bine, pentru că sărbătorile de Crăciun, de Anul Nou şi de Paşte le-am petrecut de multe ori în mijlocul militarilor români din teatrele de operaţii", povesteşte părintele.

@N_P