Ediţia trecută a FP conţine o pledoarie pentru ieşirea SUA din NATO. În noua ediţie, doi experţi propun soluţii pentru această tranziţie. NATO ar trebui redefinită ca o alianţă europeană, iar acţiunile sale ar trebui să se limiteze la Europa. SUA rămâne un garant al securităţii europene, dar de peste ocean.

Statele Unite au început să-şi redefinească relaţiile cu Europa. Impactul crizei economice, teama de supraextindere, precum şi frustrarea Washingtonului legată de refuzul sau de incapacitatea Europei de a-i susţine pe americani în Afganistan i-au determinat pe mulţi să ridice întrebări sensibile şi să propună răspunsuri radicale.

Diplomaţii americani nu o vor spune niciodată, dar, în realitate, SUA nu mai reprezintă o „putere europeană". Faptul că implicarea Statelor Unite în Europa poate fi similară, ca dimensiuni si conţinut, rolului asumat în zilele Războiului Rece sau în ultimii douăzeci de ani reprezintă o iluzie. Cu siguranţă, Europa îşi va păstra importanţa strategică, dar nu-şi poate păstra întâietatea.

Maturizarea UE

Gândirea strategică a Statelor Unite traversează schimbări profunde. Nimic nu e de neimaginat, nimic nu e imposibil.

Principala propunere a lui Andrew Bacevich (din FP nr. 15, martie/ aprilie 2010 - n. red.) este că Washingtonul ar trebui să-şi lase deoparte ambiţiile privind un NATO global şi să determine UE să joace un rol mai important în apărarea continentului european. Poate UE să facă asta?

La nivelul capacităţilor, da. Rusia este o putere formidabilă, dar nu e URSS. Laolaltă, cheltuielile militare ale statelor UE sunt mult mai ridicate decât cele ale Moscovei. Forţele armate britanice şi franceze sunt mult mai bine echipate şi mai bine antrenate decât cele ruseşti.

De asemenea, e adevărat că „ameninţarea din Est" nu ar trebui definită, cu precădere, în termeni militari şi, în acest sens, UE este