Lucrează în învăţământ de 33 de ani, iar în baza ultimului proiect în care s-a implicat a adus la Hunedoara 25.000 de euro, pentru şcoală şi castel.

Avea mai puţin de un an, când a venit la Hunedoara, împreună cu părinţii săi şi cei cinci fraţi. S-a născut în 1 iunie, chiar de ziua copilului şi spune că nu ştie nici ea ce i-a plăcut mai mult: şcoala sau copiii. Poate „un ceva” între cele două: i-a plăcut să-i înveţe pe cei mici cum să devină oameni şi, după felul în care vorbeşte, îţi dai seama că pentru Ileana Circo a fi învăţătoare nu e o meserie, ci o profesie de vocaţie.

De altfel, în ’77, când a terminat liceul ca şefă de promoţie, avea toate şansele să facă studii universitare, dar nu a vrut: nu ar fi avut rost, spune dăscăliţa, pentru că ea cu copiii mici ar fi vrut să lucreze, aşa că s-ar fi întors tot la ciclul primar.

Îi place să lucreze cu clasa I

„Nimic nu se compară cu munca asta, iar cel mai mult la clasa I îmi place să predau. E pentru prima oară când copiii încetează să mai depindă de părinţi şi ţi se abandonează ţie, de parcă ai fi un alt fel de mamă. De fiecare dată sunt impresionată când, încercând să scrie, le transpiră buza sub năsuc de emoţie şi fiecare aşteaptă să le spui, deşi poate au trasat literele strâmb, că e bine ce au făcut”, a povestit dăscăliţa. Spune că, de 33 de ani, de când lucrează în învăţământ, trăieşte o mirare continuă: „E extraordinar să vezi că fraza rostită de tine este multiplicată de 25 de fiinţe. Trăieşti un sentiment de miracol, iar la sfârşitul clasei I, când toţi ştiu să scrie şi să citească, e cel mai frumos moment”, a mărturisit Ileana.

Bani pentru Hunedoara

Dacă se uită în urmă, învăţătoarea nu poate decât să constate cât de repede au trecut anii, mai ales că, în afara muncii pe care o face la catedră, se implică mereu în proiecte extraşcolare.

„După r