Totul e tulbure astazi in mintea contribuabilului. Intrebarile nu au un raspuns definit. De ce trebuie sa plateasca toti, dar absolut toti, pentru coruptia si iresponsabilitatea unui grup, in definitiv, neinsemnat numericeste? Ma refer, desigur, la guvernanti. Raspuns nu exista. Luminos ramine un singur fapt: si anume acela ca vom saraci brusc (si bine) cu 25 la suta. Vom minca mai putin. Ne vom imbraca si mai prost. Vom suferi de frig. Vom ajuna nu numai de sarbatori. Si, poate, vom trai cu 25 la suta mai putin. Un lucru e limpede. Din iunie, vom avea salarii, pensii si ajutoare sociale mai mici. Masura vadeste, daca nu gresesc, doua lucruri, cel putin. Inainte de toate, precaritatea intelectuala si morala a clasei politice romanesti. Guvernantii care taie, in momentul de fata, salariile in numele unui adevar economic nemilos (pentru a evita "grecizarea" Romaniei, a spus Traian Basescu) sint exact aceiasi care au decis, in perioadele electorale - si nu numai -, marirea lor nemasurata. Ei au decis, de exemplu, pensiile "speciale", de care se bucura niste oameni buni inca de munca. Ei si-au hotarit diurnele, indemnizatiile si chiar salariul presedintelui. Ei au marit veniturile unor categorii dincolo de orice bun simt si de orice imaginatie. Prin urmare, cresterile de salarii si pensii din anii anteriori (discutiile interminabile cu privire la valoarea punctului de pensie, a salariului minim pe economie etc.) nu reprezinta o simpla gresala a unor contopisti care nu au stiut in ce mod sa adune cifrele si sa opereze coeficientii. Maririle au fost, neted spus, mita prin intermediul careia politicienii si-au platit locul ocupat cu nerusinare in parlament si guvern. Ei au dat, dar noi i-am ales. Si nimeni nu a intrezarit consecintele acestor cadouri nechibzuite. Iar daca, totusi, cineva le-a intrezarit, a avut grija sa pastreze o desavirsita discretie cu privire la continu