În vârstă de 82 de ani, Constantin Rotaru se mândreşte cu o carieră de excepţie, urmărită de opt ofiţeri, un general şi 11 surse de informaţii.
Viaţa lui Constantin Rotaru a fost hotărâtă de un bănuţ de 5 bani. În 1947 el reuşise la trei facultăţi: Agronomie, Litere şi Drept. Fiu de preot, învăţat cu cartea, tânărul de atunci ar fi dorit să se specializeze la toate cele trei instituţii, dar în semestrul II s-a introdus obligativitatea de a merge la toate cursurile.
Nu se putea despărţi de nicio facultate şi atunci a dat cu banul. O mişcare dibace de deget, un bănuţ învârtit în aer şi gata, i s-a hotărât viitorul: urma să se facă avocat. „La Drept erau 2.000 de locuri şi 38 de studenţi“, îşi aduce aminte Constantin Rotaru de vremurile din 1947.
„Elemente de chiabur“
Cu o lună înainte de a termina facultatea, comuniştii au descoperit că tânărul Rotaru avea un dosar pătat cu „elemente de chiabur“. Toată viaţa s-a întrebat de ce a fost numit „chiabur“ în condiţiile în care, în toţi anii de facultate, nu a avut niciodată bani ca să cumpere lemne pentru foc în timpul iernii.
„Aşa am stat. În frig. Dădeam toate examenele vara ca nu cumva să vin în toamnă să prind frigul“, spune el cu umor. Drept urmare, înainte de licenţă, Constantin Rotaru a fost trimis într-un detaşament de muncă forţată la Balaci, judeţul Teleorman.
A săpat trei ani pentru construirea unui aeroport comandat de ruşi. „Am avut noroc de un colonel care, pe propria răspundere, m-a lăsat să merg la Iaşi să-mi dau examenele şi să-mi iau diploma“, povesteşte Constantin Rotaru. Peste ani, pentru faptul că a fost în detaşamentele de muncă forţată, avocatul a primit o pensie de 82 de lei şi gratuitate pe transport.
„Eu unul sunt împlinit financiar şi nu-mi trebuie aceste facilităţi financiare, dar pentru mine au o imensă valoare morală“, spu