Student la filologie în anul III, Valentin Macaveiu se simte când scrie versuri ca şi cum ar fuma un trabuc de cea mai bună calitate. A copilărit în mediul rural şi spune că satul hunedorean, în care a crescut şi s-a format, i-a cultivat în suflet dragostea pentru lectură, scris, literatură, în general.

„Înclinaţia mea spre română se datorează mediului în care am copilărit şi trăit. Satul are un mare atuu - promovează patriotismul, sănătatea umană, firescul, dar şi reculegerea naturală. Omul care trăieşte la sat este mai natural decât cel din mediul urban. Toate aceste lucruri m-au făcut să privesc cu alţi ochi literatura şi mi-au dat imboldul de a scrie“, ne destăinuie tânărul. Cu toate astea, a vrut în primă fază să urmeze medicina, dar n-a fost să fie şi nu-i pare rău. „Cred că majoritatea copiilor îşi doresc prima dată să fie medici şi mai apoi altceva. Eu m-am dedicat filologiei după ce mi-am ratat cariera de medic“, spune cu umor.

Poezia reprezintă pentru el un mijloc de comunicare cu sine, cu natura şi mai apoi cu ceilalţi. Afirmă că se relaxează cel mai bine când aşterne pe hârtie versuri. „Sunt de părere că fiecare trebuie să se exprime într-un fel, iar eu mă exprim cel mai bine prin poezie. Eu, când scriu poezie, mă simt extraordinar, mă simt ca şi cum aş fuma un trabuc de cea mai bună calitate. Sentimentul de relaxare, de înţelegere cu lumea, e total“, afirmă Valentin.

Nu şi-a lansat încă un volum de carte, convins fiind că deocamdată nu e momentul. „Dacă aş ieşi acum în faţa cititorilor cu un volum de poezie, ar fi mai mult de faţadă, n-aş reuşi mare lucru cu el, or asta eu nu-mi doresc. Eu vreau să devin un mare poet. Şi cam atât“, declară studentul.

Va lansa prima carte anul viitor

Crede că etatea maturităţii poetice se situează undeva între 40-50 de ani şi speră ca anul viitor să facă un prim pas s