Despre Praga se spune că este "cetatea celor 100 de turnuri". Italia are turnul din Pisa, iar Anglia - turnul Londrei. Jocul de şah are şi el două turnuri; "ture", le spun şahiştii... Dar noi, noi ce turnuri celebre avem?

Pentru bucureşteni, multă vreme, unul dintre simbolurile erecte a fost Turnul Colţei. Ridicat în 1715, a fost cea mai înaltă clădire din Capitală până la anul 1888. Din vârful lui, se veghea asupra unui oraş care era construit în bună măsură din lemn, cu străzile principale podite cu lemn, adeseori atins de aripa focului. După dărâmarea Turnului Colţei, necesitatea de a avea un nou punct de observaţie a dus la ridicarea unui alt turn, după planurile arhitectului-şef al Bucureştiului, George Mandrea. Cu 42 de metri înălţime, Foişorul de Foc a fost folosit, până în 1935, ca turn de observaţie pentru apărarea împotriva incendiilor. Construcţia ar fi trebuit să funcţioneze şi ca turn de apă, dar, ironic, uzina de apă a Capitalei nu a avut, la acea vreme, pompe suficient de puternice pentru a-l umple. La trei sferturi de secol de la înălţarea lui, Foişorul de Foc a devenit Muzeu al Pompierilor. Din păcate, un muzeu nu prea bine integrat într-un traseu turistic. Şi mă întreb nu câţi turişti (români sau străini) l-au vizitat, ci câţi dintre bucureşteni au stăruit vreodată cu gândul asupra lui?

Cu alte cuvinte, la capitolul "turnuri" Bucureştiul nu stă prea grozav. Iar într-o lume care "se bate în zgârie nori", de sute de metri înălţime, locul nostru nu e dintre cele de frunte. Cea mai înaltă clădire din Capitală a fost, vreme de aproape trei decenii, până în 1956, Palatul Telefoanelor, construit în stilul Art Deco. Cu 52,5 m, clădirea înregistrează încă un record: este prima construcţie cu schelet metalic din România. În anii comunismului, lista a fost completată de Casa Scînteii (1956), azi Casa Presei Libere, prima clădire din Român