Acum câţiva ani la Bucureşti a avut loc reuniunea anuală a Clubului de la Roma. Tema generală a dezbaterilor a fost, fără îndoială, incitantă: "Cum să călărim valul globalizării". Pentru noi, românii, această temă de ordin planetar revine acum, în vremuri de criză, însoţită de numeroase detalii locale, sintetizate într-o întrebare esenţială: "Cum scăpăm de recesiune?"... O întrebare pe care n-o putem despărţi, oricât ar fi ea de "sectorială", de globalismul actual, lovit puternic de valurile de turbulenţe financiare şi de recesiuni.

Iată şi principalele repere: cât PIB facem noi şi pe cât capital ne bazăm. Privindu-ne acum în oglinda unei lumi îngrijorate, obsedată de ravagiile făcute de criză, şi întrebându-ne dacă reuşim (ori nu reuşim) să călărim valul care loveşte planeta, nu putem să facem abstracţie de "calul" pe care-l încălecăm. Căci ştim bine că nu simţim sub noi o mândreţe de roib, care să alerge ca fulgerul, ci un cal modest, abia obişnuit cu economia de piaţă şi fără prea mare viteză de reacţie.

PIB-ul nostru creşte, dar înregistrând valori negative. Iar principalele motoare care ar putea să pună economia într-o mişcare optimă, concurenţa şi pieţele libere, gâfâie sub greutatea ajustărilor suferite de contul extern. Şi mai purtăm o povară: societatea românească a consumat ani la rând mai mult decât a produs, de aici rezultând marile deficite externe de la care ne debranşăm acum. Dacă vrem, aşadar, să călărim bine valul recesiunii - ca să rămânem în spiritul acestei incitante parabole - va fi nevoie să facem din calul nostru, dacă nu un pur sânge veritabil, măcar un competitor de valoare medie. În topurile competitivităţii economice, vechi sau recente, n-avem încă un loc de invidiat. Pe planetă, ţări care n-au nici aspiraţiile noastre, nici posibilităţile noastre ne-au luat-o înainte. Avem vreo soluţie? Mulţi dintre cei care răspund