Inteligenţa sa a pătruns dincolo de aparenţe
S-a născut la Bucureşti din părinţi ardeleni, dar a ales să devină moldovean. A dovedit un ataşament profund pentru Viaţa românescă şi s-a bucurat de apropierea şi prietenia lui Garabet Ibrăileanu şi a lui Mihail Sadoveanu. Sedus de forfota fermecătoare a vieţii literare din Iaşi, Topîrceanu a devenit un moldovean statornic. A invocat la un moment dat "puterea vrăjitorească a oraşului acestuia din care nu se mai dăduse plecat", chiar el, chiriaşul grăbit care îşi schimba frecvent gazdele şi domiciliul "de teamă să nu se fixeze"... Apoi a glorificat oraşul într-un poem: "Te salut oraş arhaic, melancolic şi tăcut,/ Unde vechea strălucire îngropată-n pergamente/ Se ridică mai curată din pioase monumente/ Te salut oraş cu turnuri şi cu cincizeci de biserici,/ Cu ceardacurile tale, cu castanii tăi feerici/ Cu unghere tăinuite şi cu hrube pentru vin/ Te salut oraş feeric, te salut oraş divin!".
Garabet Ibrăileanu l-a considerat unul dintre autorii importanţi ai acelor timpuri. George Topîrceanu rămâne un reprezentant de marcă al poeziei româneşti din primele decenii ale secolului al XX-lea. Dar, de-a lungul timpului, critica literară a exprimat opinii contradictorii cu privire la scrisul lui Topîrceanu. L-au ridicat la stele pentru a-l coborî brutal în noroi, l-au negat, l-au contestat, l-au minimalizat, în timp ce se bucura de o extinsă şi constantă receptivitate din partea publicului cititor. Ceea ce i se imputa era numit umor ieftin şi facil. Însuşi Eugen Lovinescu l-a aruncat în descendenţa fantezismului minor. Se pare însă că Topîrceanu era în deplin acord cu el însuşi, astfel încât şi-a văzut de treabă, publicând în acelaşi an, 1916, două volume care l-au consacrat: "Balade vesele" (retipărit cu adăugiri în 1920, cu titlul "Balade vesele şi triste") şi "Parodii origin
