Dacă serviciile localnicelor costau 50 dolari, nou-venitele se mulţumeau cu 15
Mulţi s-au bucurat în decembrie la moartea lui Ceauşescu şi au crezut că noua putere o să răstoarne cornul abundenţei ferecat cu şapte lacăte de "odiosul şi sinistra". Dar, în primele luni după revoluţie, de avantajele aduse de libertate a profitat puţină lume. Bunăoară, acum se putea ieşi din ţară mult mai uşor: formalităţile pentru obţinerea paşaportului se simplificaseră considerabil. De "oportunitate" au profitat oamenii cu spirit întreprinzător. Şi, pentru că aveau ceva bani lichizi, activiştii de partid şi securiştii daţi afară din serviciu sau dat de trei ori peste cap transformându-se peste noapte în "capitalişti". Dar şi prostituatele s-au grăbit să guste din avantajele libertăţii. În timp ce ochii opiniei publice erau ţintuiţi pe mitinguri, proteste, partide şi alegeri, cele mai curajoase fiice ale Evei luau cu asalt Istanbulul.
Migraţia româncelor spre Turcia luase proporţiile unui fenomen. Autorităţile s-au sesizat, s-au îngrijorat şi s-au scărpinat în cap a uimire, ca tot omul pus în faţa unei situaţii nemaiîntâlnite. În România, prostituţia era interzisă prin lege. Dar, cum "fetele" nu profesau în ţara de origine, poliţia noastră n-avea ce le face. Româncele nu cădeau nici sub incidenţa legilor din Turcia, aşa că poliţia locală asista neputincioasă, trimitea "sesizări" omologilor români şi astfel cercul se închidea. În paradisul turcesc, bordelurile aveau drept legal de funcţionare, cu îndeplinirea unor condiţii. Numai că prostituatele românce lucrau pe cont propriu în locuinţe închiriate special şi, mai ales, la un tarif sensibil mai mic: "serviciile" unei turcoaice costau 50 de dolari americani, româncele se mulţumeau cu 15. Categorie socială cu drept de protest, prostituatele din Istanbul ameninţau cu greva şi se rugau de poliţie să facă ce
