Mersul suporterilor si al spectatorilor obisnuiti la un meci de fotbal induce acestora anumite asteptari legate de spectacolul care va avea loc pe stadion si pe terenul de joc.

Oamenii merg pe stadion pentru a asista la o reprezentatie care sa-i satisfaca printr-un joc bun si un rezultat pe masura al echipei favorite. La inceputul jocului suporterii canta, schimba impresii, se bucura de atmosfera care inconjoara jocul din teren.

Totodata, ei isi arata simpatia pentru echipa favorita scandandu-i numele, fluturand steaguri, aruncand fumigene si fredonand indemnuri de lupta.

Starea de spirit a celor care asista la meci si isi arata sprijinul pentru echipa favorita este dependenta de trecerea timpului. Daca timpul trece in favoarea jucatorilor echipei sustinute, in sensul ca jocul arata ca un adevarat spectacol, iar echipa favorita are avantajul scorului, atunci se mentine euforia si sustinerea neconditionata din partea suporterilor.

Daca timpul se scurge in defavoarea team-ului sustinut, jocul este slab, favoritii sunt pe cale sa piarda meciul iar unii jucatori se misca deplorabil pe tren, atunci incepe sa apara rumoarea in tribune, se aud fluieraturi si scandari indecente.

Daca, la finalul jocului, spectatorii sunt satisfacuti de rezultat si de jocul echipei favorite, acestia pleaca de la stadion intr-o atmosfera de relaxare si buna dispozitie.

In cazul contrar in care totul a decurs prost pentru echipa sustinuta, atunci spectatorii mai raman la stadion si incep sa scandeze impotriva conducerii tehnice si administrative, cuvantul "demisie" fiind auzit cel mai des in asemenea cazuri.

Facand o analogie cu ceea ce s-a intamplat in Romania politico-sociala in ultimul an si jumatate putem sa gasim similitudini cu ceea ce se intampla la un joc de fotbal.

Jucatorii de la care avem asteptari si ne pu