# Pe 1 aprilie 2010, Gazeta publica un marterial amplu despre gîndurile, aspiraţiile şi viaţa Zoran Kurtes. Au rămas multe lucruri nespuse despre un om al cărui carieră a fost una fabuloasă! Azi, ziarul vă prezintă continurea poveştii.

Fostul antrenor al HCM-ului, Zoran Kurtes, şi-a trăit viaţa la maximum, cu zîmbetul pe buze şi cu încrederea că lumea poate fi mai bună. Totul s-a curmat brusc, în noaptea de vineri

Sosit în România în urmă cu doi ani, Zoran Kurtes a adus un aer proaspăt în handbalul românesc. A avut ceva în plus faţă de ceilalţi antrenori şi a reuşit să schimbe mentalitatea elevilor săi. Şi nu au fost doar munca şi priceperea sa, ci mai mult. Acel ceva pe care mulţi dintre noi l-au uitat în ultimii ani. A VISAT. Firea sa veselă, optimismul debordant şi încrederea l-au făcut să creadă în imposibil. Iar Constanţa i-a venit ca o mănuşă, ajutîndu-l să-şi îndeplinească o parte din vis.

Pasiuni: familia şi handbalul

Pentru Zoran, viaţa a avut doar două puncte cardinale: familia şi handbalul. Ambele i-au oferit satisfacţii incredibile. Şi era doar la început. Trecut prin multe încercări de-a lungul carierei, sîrbul s-a gîndit că poate schimba lumea, de la Constanţa. Mulţi l-au privit neîncrezători, dar cei care l-au cunoscut îndeaproape ştiau că are atuurile să reuşească. Fără să ştie vreo iotă din limba română, dar susţinut lingvistic de veteranul Adzici, şi-a cucerit elevii prin felul deschis de a fi. Nu s-a sfiit să-i certe zgomotos cînd greşeau, dar nici nu s-a dat la o parte de la şotii, glumele sale dînd semnalul bunei dispoziţii.

Primul titlu de campion, din 2009, i-a întărit poziţia şi printre suporterii constănţeni, cuceriţi de jocul spectaculos al favoriţilor, dar şi de zîmbetul prietenos de pe chipul lui Zoran. 2010 i-a deschis drumul către marele vis. A spart chingile în care handbalu