Valentin Samungi (68 de ani), un fost handbalist de legendă şi actualul preşedinte al clubului CSM Bucureşti, spune că handbalistele de la Oltchim Rm. Vâlcea trebuie să scape de tensiunea care le-a stăpânit în partida tur a finalei Ligii Campionilor. El povesteşte cum a devenit campion mondial în 1970, scăpând de frica că fiica sa era bolnavă de leucemie.
Era Campionatului Mondial din 1970, desfăşurat la Paris, la care reprezentativa noastră masculină a cucerit medalia de aur. "Când am plecat la Paris, fetiţa mea, Daiana, era în spital, existând suspiciunea că ar suferi de leucemie. Era la Oneşti, unde socrii mei erau antrenori la Centrul de Gimnastică. Numai cu gândul la handbal nu eram! Ziaristul Călin Antonescu, care însoţise delegaţia noastră şi care ştia de problema mea, a mers cu analizele la Spitalul Saint Louis, unde le-a arătat unui doctor român, unul Constantinescu, fugit din ţară. Acesta a spus că nu era vorba de nici o leucemie, ci de o lipsă de vitamina K. Am aflat rezultatul înaintea semifinalei cu Danemarca şi a fost o descătuşare pentru mine", a explicat Samungi.
Fostul handbalist al naţionalei şi al lui Dinamo le dă şi un sfat fetelor de la Oltchim, care trec printr-o perioadă dificilă înaintea returului Ligii Campionilor: "Vreau să le zic fetelor de la Oltchim că există lucruri mai rele decât să pierzi un meci la şapte goluri şi că trebuie să se bucure de handbal. Să facă un meci bun şi să ofere spectacol fanilor de la Polivalentă, care sunt sigur că vor veni în număr mare să le încurajeze. Eu sunt mândru oricum de ele".
Le era ruşine cu locul 3
Fostul pivot explică că în perioada în care îmbrăca tricoul naţionalei, reprezentativa masculină de handbal trebuia să câştige fiecare competiţie la care participa. "În acea perioadă era o presiune mare pe noi pentru că trebuia să avem mereu rezultate. În 1967, luasem bronzul ş