Sursa: EVZ

Până miercurea trecută, urlam că vrem stoparea pierderilor, oprirea hemoragiei provocate de sectorul de stat, renunţarea la subvenţionările şi cadourile care duce ţara de râpă. De miercuri încoace, strigăm ca scoşi din minţi că se iau, în fine, nişte măsuri. (Excepţională prestaţia lui Crin Antonescu, cu faciesul său de păpuşă mecanică ale cărei baterii tocmai au explodat.) Că primii pui de găină ajunşi la cuţit sunt tocmai bugetarii, e în firea lucrurilor: la război, iei mai întâi gâtul inamicului aflat la îndemână.

Din păcate, încetul cu încetul le va veni rândul tuturor. Că nu toţi bugetarii ar trebui să intre în aceeaşi categorie e cert, dar cine are timp de nuanţe? Una e medicul şi profesorul (plătiţi, de altfel, în scârbă), şi alta funcţionarul de la primărie, prefectură şi consiliu judeţean, care somnolează în scaun în timp ce oamenii leşină aşteptând ore în şir să li se rezolve problemele.

Una e pompierul care se deplasează prompt să stingă incendiul, şi alta „specialistul” indolent, plătit pentru a atrage fondurile europene, dar care în trei ani a atras, în cel mai bun caz, dispreţul lumii civilizate faţă de prostia noastră crasă. Se poate spune, pe bună dreptate, că drasticele reduceri de salarii s-au făcut la modul belferesc.

Plătim toţi pentru unul şi suferim unul pentru toţi, ca nişte muschetari decrepiţi ce suntem. Nu s-a încercat nicio analiză lucidă a surselor de pierdere. M-aş fi aşteptat, de pildă - ca să mă refer la un domeniu pe care-l cunosc, cel al învăţământului - ca, înainte de a ne propulsa în europenitate şi americanitate, actualul proiect al legii să se bazeze pe studiul a ceea ce există în ţară, şi nu pe fantasmele cutăror specialişti în pedagogie care n-au mai predat o oră sau un curs de când era bunica fată.

Aş fi crezut în seriozitatea demersului dacă, înainte de a îm