Aşezată aproape la mijlocul ţărmului de vest al Mării Negre, Constanţa, anticul Tomis, şi-a afirmat menirea de port maritim şi puls viu de viaţă românească în sud-estul Europei, dincolo de vicisitudinile istorice numeroase cu care s-a confruntat. Vechimea aşezării şi atribuţiile sale specifice îi conferă o aură distinctă în istoria oraşelor ţării. Sursa: Alina VătămanSursa: Alina VătămanSursa: Alina VătămanSursa: Alina VătămanSursa: Alina VătămanSursa: Alina VătămanSursa: Alina Vătăman
1 /.
Metropolă a Pontului stâng în Antichitate, Tomis - Constanţa se va afirma de-a lungul secolelor, în indisolubila legatură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale şi spirituale, ca o punte între civilizaţii, nod important de comunicare între Orient şi Occident.
Cele mai vechi urme de vieţuire umană din zonă datează din îndelunga perioadă a pietrei cioplite, Paleolitic, şi au fost descoperite în nordul oraşului, la Mamaia- Sat şi la Peninsula. În ceea ce priveşte primele mărturii documentare ale existenţei oraşului Tomis, actuala Constanţa, datează din secolul VI i. H.
”Uniunea Europeană” de început de secol I
De-a lungul istoriei, oraşele mercantile de pe ţărmul vestic al Pontului Euxin au cunoscut dominaţia Romei. Astfel, chiar de la începutul sec. I d. Chr., ia fiintă uniunea culturală a cinci cetăţi vest-pontice: Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic) şi Odessos (Varna). Timp de aproape două secole, reşedinţa uniunii a fost stabilită la Tomis.
Gazda poetului exilat Publius Ovidiu Naso, oraşul a fost întemeiat în cadrul unui amplu proces de colonizări greceşti pe ţărmul Pontului Euxin. Tomis s-a dezvoltat semnificativ în vremea împăratului Constantin cel Mare - din al cărui nume se spune că derivă numele actual al localităţii.
Alte surse semnalează că originea numelui localităţii provine de la sora împăratul
