Într-un spectacol de teatru documentar de la Centrul pentru Introspecţie Vizuală, actorul Alexandru Potocean face un one man show minimalist interpretându-i pe Iliescu, Cozma, Marian Munteanu şi pe alţi eroi ai Mineriadei.
Proiectul, spune regizorul David Schwartz, are două dimensiuni: o arhivă vizuală cu interviuri realizate cu cei implicaţi în evenimente şi un spectacol de teatru documentar în care Alexandru Potocean interpretează relatările evenimentelor făcute de aceştia. El devine, succesiv, Vlase (solistul de la „Zob"), Cristi Paţurcă (autor al „Imnului golanilor"), Doru Mărieş (revoluţionar), Marian Munteanu, Miron Cozma, Ion Iliescu, Mircea Dobrovicescu (poet diletant care se producea de la tribuna Pieţei).
De ce s-a datat Afrim
O mulţime de conexiuni nevăzute leagă teatrul documentar de minimalismul cinematografic - semn că încet-încet artele abandonează vasul de croazieră al postmodernismului pentru a păşi pe tărâmul mai ferm al realismelor de tot felul. „Capete înfierbântate" este direct inspirat din manifestele pentru realism şi artă angajată ale grupului „Tanga Project", din care, de altfel, face parte echipa răspunzătoare pentru conceptul acestui spectacol (regizorul David Schwartz, scenarista Michaela Michailov şi Cinty Ionescu, în ipostază de documentaristă şi artist vizual). „Tanga Project" încearcă să documenteze realitatea, în loc să construiască ficţiuni şi glume MTV pe seama ei, aşa cum face direcţia postmodernă a lui Radu Afrim sau Carmen Vidu. Categorii ca „se¬rio¬zitate", „adevăr", „dreptate", „responsabilitate", discreditate de postmoderni, sunt resemantizate în această paradigmă ultrarealistă care încet, dar sigur, ajunge să domine câmpul artelor - de aici sau aiurea; asta face ca teatrul almodovarian şi cool al lui Radu Afrim să sune de alaltăieri, cu tot aerul nonconformist şi tineresc. Oricât de radicale,
