Cunoaşterea unei limbi străine şi promovarea bacalaureatului sunt principalele cerinţe pentru a deveni traducător. În schimb, pentru titulatura de „auto­rizat" este nevoie ca persoana să fie abilitată de Mi­nisterul Justiţiei în vederea traducerilor de documente cu caracter juridic.

Profesia de traducător autorizat este un serviciu conex justiţiei şi necesită autoriza­rea Ministerului Jus­tiţiei, competenţele fiind certificate fie de o diplomă eliberată de o Facultate de Litere, fie de un ates­tat al Centrului de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC). Va­sile Sichitiu, director al servi­ciu­lui de evaluare al Uniunii Na­ţio­nale a Traducătorilor Autorizaţi din România (UNTAR), declară că persoanele abilitate de minister pot fi folosite de instanţe jude­că­toreşti, de birourile notarilor pu­­blici, de avocaţi sau de executori judecătoreşti.

Drept de profesare

Accesul la profesia de traducător pentru orice persoană cu diplomă de bacalaureat se face pe baza 
unui atestat acordat doar în Bucureşti de CPPC, în urma luării unui examen. Victor Blănaru, expert consultant CPPC, preci­zea­ză că certificarea nu este obli­ga­torie atunci când o persoa­nă a terminat un liceu în limba sa ma­ternă (maghiară, germa­nă n.r.) sau este licenţiată la o facultate de limbi străine. „Odată îndepli­nit unul dintre cele trei criterii, orice persoană se poate adre­sa Regis­trului Comerţului din raza de domiciliu şi poate deveni PFA (persoană fizi­că autorizată - n.r.) ca traducător", explică Blănaru.

Dacă persoanele doresc să devină traducători autorizaţi, trebuie să depună la Ministerul Justiţiei o cerere adre­sată ministrului, însoţită de un dosar, care să conţină obligatoriu o dovadă a unui act de studiu din care rezultă specia­li­zarea în limba străină respectivă. În cazul atestărilor CPPC, candidatul trebuie să susţină două exa­mene de traducător,