- Comentariu - nr. 544 / 11 Mai, 2010 Faptul ca presedintele tarii a iesit primul in mass-media pentru a anunta masurile preconizate a fi luate pentru ca Romania sa depaseasca stadiul actual al crizei economico-financiare a scos in evidenta, daca mai era necesar, doua trasaturi definitorii ale atitudinii sale fata de partidul aflat la guvernare si, respectiv, fata de cei care l-au propulsat in functie, cetatenii tarii. Iesirea domniei sale la rampa pentru a face cunoscut programul de austeritate, cu repercusiuni dramatice in ce priveste nivelul de trai a milioane de romani, excede nu doar atributiilor care ii revin in virtutea legii de capatai a tarii, Constitutia, ci incalca norme si reguli ale unui stat de drept intr-o democratie reala. Substituindu-se atributiilor premierului Emil Boc, presedintele n-a facut altceva decat sa dovedeasca, inca o data, daca mai era necesar, ca, de fapt, omul numarul unu in PDL este chiar el insusi, si ca in acest partid nimic nu misca in front fara de stirea sa. Pe de alta parte, Emil Boc a scapat pasarica din gura, recunoscand faptul ca puterea executiva este reprezentata inclusiv de presedintele Traian Basescu, recunoastere care, la nivelul de pregatire al domniei sale, nu o putem pune pe seama unor minime cunostinte in domeniu, din contra, cat pe atitudinea sa de a subjuga intreaga guvernare intereselor prezidentiale. Dincolo de aceste aspecte, se pune intrebarea fireasca de ce presedintele, cunoscand situatia reala, degringolada din starea economica a tarii, nu a intervenit, in calitatea sa de mediator intre puterile statului, sa limiteze, pe cat posibil, dezastrul care se prefigureaza abia acum. De condamnat faptul ca nici macar nu a incercat acest lucru, lasand lucrurile sa mearga de izbeliste, desi era si este clar pentru toata lumea ca actualul Guvern nu este capabil sa gestioneze treburile tarii, cum, tot asa, povara