Stiti parabola cu pruna lui Basescu. Presedintele le-a vorbit pedelistilor in parabole. Merita putina atentie povestea taranului care sta si priveste pruna. Fara sa intervina, mioritic, asteptand sa cada singura.
“Stau oamenii sau fermierii sau cei care au teren, nu au cu cine culege, nu au cu cine insamanta… Sunt multi insa care stau si primesc venitul minim garantat si nu se duc sa culeaga o pruna din livada. Mergeti in mediul rural si veti vedea ca nimeni nu merge sa munceasca cu ziua. Sunt realitati create din strategia voastra a politicienilor.”
Exista cateva modalitati de a interpreta exemplul si concluzia presedintelui.
Prima. Ii dai dreptate fara sa stai prea mult pe ganduri. “Da domne, ii stiu eu pe tarani nostri. Stau toata ziua de pomana si asteapta sa le cada din cer para malaiata. Iar daca mai primesc si vreun ban de la stat pentru asta, cu atat mai bine”. Nu e tocmai adevarat, dar reflecta destul de bine o parte din imaginea generala despre viata lor.
Doi. Realitatea il contrazice pe Basescu. Oamenii nu ar sta si ar privi pruna, daca ar sti ca, intinzandu-se sa o culeaga, ar castiga un ban bun. Statul si institutiile sa le creeze conditii de munca si un castig suficient de atractiv, astfel incat omul sa nu mai stea si sa priveasca pruna cu burta in sus. Mai multe prune adunate = suficient cat sa merite ruperea din contemplatia fructului. In lipsa conditiilor, taranul da fuga in Spania si construieste case, spetindu-se muncind, pentru un castig adevarat.
Trei. Taranul roman e si prost si e si lenes. Nu se gandeste ca, daca ar munci sustinut, constant si cu tragere de inima, ar reusi sa adune si aici cel putin la fel de mult ca in Spania. Normal, nu deodata, nu peste noapte, nu intr-un an si nici fara sudoare. Ii lipseste dorinta, credinta, ideea si increderea ca poate reusi si aici. Ii lipseste puterea de sacrificii pentru i