Ati urmarit zilele astea discursurile opozitiei? Ati avut senzatia ca vi se propune o alternativa coerenta? Va inspira incredere? Credeti ca ar fi luat decizii mai bune in locul actualei administratii? Eu nu. L-am vazut pe Crin Antonescu navigand confuz intre ura fata de Basescu si radicalismul libertarian al profetului de serviciu al PNL. L-am ascultat si pe Varujan Vosganian incercand disperat sa isi apere imaginea de economist priceput, chiar daca dinspre Banca Nationala a primit cel putin un repros.

Insa nu despre PNL vreau sa scriu. PNL ramane in aceeasi bizara pozitie de baiat de mingi incapabil sa faca o alegere fara echivoc a terenului pe care doreste sa evolueze. Un pic mai la stanga insa, PSD practica un discurs corect, previzibil dar pe a carui buna credinta e greu sa te bazezi. Mai ales cand punctele sale de vedere sunt sustinute de Adrian Nastase. Nu vi se pare ipocrita empatia cu care mostenitorul matusii Tamara priveste catre masele afectate de criza? Nu credeti ca solidaritatea de care face caz cel mai celebru colectionar de arta al tarii e un pic nelalocul ei, ca sa nu spun sfidatoare de-a dreptul? A, si sa nu uit, cota unica careia PSD doreste sa ii puna cruce acum a fost adoptata de Alianta Dreptate si Adevar doar pentru ca batranul marxist care era presedinte in 2004 a fortat guvernul de atunci sa renunte la o astfel de idee, lucru care l-a costat probabil pe Adrian Nastase pierderea alegerilor.

Si pentru ca tot veni vorba de succesorul lui Ceausescu, e amuzant cum actualul presedinte al PSD, Victor Ponta, face eforturi mari sa se impuna in partid oprind la poarta masinile colegilor insa nu si pe cea a Colegului Iliescu. Ma rog, nu te poti juca cu respectul. Insa respectul asta nu presupune si amnezie. Guvernarile Iliescu de la inceputul anilor au fost marcate de ezitari, stagnare si sanse pierdute. Statuia de