Stabilizarea politică s-a dovedit, însă, o sarcină dificilă, din cauza majorităţii fragile câştigate de Alianţa pentru Integrare Europeană. Polarizarea extremă a atmosferei politice de la Chişinău şi atitudinea comuniştilor faţă de guvernul actual au împiedicat atât desemnarea preşedintelui de către parlament (în cele două runde care deja au avut loc), cât şi desfăşurarea constructivă a procesului legislativ. Comisia de la Veneţia a recomandat, ca posibilă soluţie imediată, modificarea articolului 78 din Constituţie de către parlament, pentru a permite alegerea preşedintelui cu o majoritate mai mică decât cea actuală. Unii lideri politici moldoveni susţin varianta modificării aceluiaşi articol din Constituţie, eventual printr-un referendum, pentru ca preşedintele să fie ales prin sufragiu universal direct. Modificarea Constituţiei în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui este un pas necesar pentru rezolvarea blocajului instituţional şi evitarea reproducerii acestuia în viitor.
O altă sarcină stringentă pentru liderii de la Chişinău este aducerea în faţa justiţiei a vinovaţilor pentru violenţele din 7 aprilie 2009. Din păcate, până în acest moment, nici o persoană nu a fost găsită vinovată, cu toate că procurorii au formulat trimiteri în judecată, iar unii poliţişti au fost suspendaţi din funcţie. A fost creată şi o comisie parlamentară pentru a elucida evenimentele, care şi-a prezentat concluziile la sfârşitul săptămânii trecute (pe 7 mai 2010).
În ciuda acestor obstacole instituţionale, Alianţa a reuşit să realizeze importante reforme pe plan intern în ceea ce priveşte stabilitatea economică (cu o creştere de aproximativ 3,5% a PIB-ului prevăzută pentru 2011), libertatea mass-media sau sporirea accesului la informaţie. Încadrate într-un demers de armonizare cu standardele europene, aceste eforturi au fost remarcate şi apreciate la Bruxelles. Astfel,
