România nu are un al doilea jucător de Cupa Davis, un „locotenent" pentru Hănescu. Andrei Pavel are de optat între a da credit unor tineri sau a se baza pe experienţa altora.

Meciul cu Ucraina din Cupa Davis a completat încă o dată, dacă mai era nevoie, tabloul „călcâiului lui Ahile" din tenisul românesc: mai de fiecare dată în ultimii 35 de ani, după epoca Năstase-Ţiriac, am avut câte un jucător de bază, necompletat însă de rezultatele unui „număr 2" pe măsură. În diferite perioade, Ilie Năstase, Florin Segărceanu, Adrian Voinea sau, recent, Andrei Pavel au fost cei care au tras după ei echipa noastră de Cupa Davis şi au menţinut-o în Grupa Mondială sau în preajma acesteia (formaţia noastră a oscilat între grupa I a zonei euro-africane şi Grupa Mondială, fără a depăşi faza sferturilor de finală, atinsă o singură dată în ultimii 25 de ani), dar nu au putut să o propulseze mai mult de atât. Din simplul motiv că nu au putut aduce mai mult de două puncte şi un pic (dacă au evoluat şi la dublu), iar acestea nu înseamnă o victorie.

Strategie sau formă de moment

Andrei Pavel, ajuns căpitan nejucător al echipei, este cel care trebuie să se decidă cum îl va sprijini pe Hănescu pe viitor. Teoretic, sunt două variante: fie ca el să îl aleagă pe cel mai bine clasat jucător român la data meciului, fie să mizeze încă de pe acum pe un tenisman tânăr pe care să îl „crească" pe lângă echipa de Cupa Davis, oferindu-i posibilitatea de a căpăta experienţă la un asemenea nivel.

Prima variantă are destul de puţine avantaje. După cum se vede, la ora actuală cel mai bine clasat român, în afara lui Hănescu, este Victor Crivoi. Din păcate, el are deja 28 de ani, vârstă până la care nu putem spune că a „spart norii", cele câteva rezultate bune ale carierei fiind izolate şi fără continuitate. A jucat la nivelul turneelor ATP World Tour şi al Grand Slam-urilor fără a aj