“Preşedintele tuturor românilor” a anunţat că-şi depune leafa într-un cont de solidaritate. Comedie ieftină. Nu asta i se cerea lui Băsescu, care nici nu mai mimează că nu e şi premier. Ci asumarea eşecului României, mai ales în 2009-2010. Când s-au făcut angajări şi cheltuieli nesăbuite, când achiziţiile publice au fost un jaf, când s-au plătit din bani publici campanii electorale. Categoric, cheltuielile bugetare trebuie reduse drastic, începând cu ale Preşedinţiei, Guvernului şi companiilor naţionale, de stat. Cel mai abject cinism însă e refuzul de a aplica diferenţial reducerile de venituri, de a stabili procente progresive. Una e să diminuezi, chiar şi cu 50%, o leafă sau o pensie de 10.000 RON şi alta-i să scazi un salariu sau o pensie de 800 RON la 600 RON, adică la nivelul mizeriei. Optica de cosaşi va prăbuşi şi sectorul privat, care nu va mai avea cumpărători. Iar prin octombrie - noiembrie, perspectiva sinistră a creşterii TVA şi a cotei unice.
Declaraţiile de final ale misiunii FMI - BM - CE au fost pur formale. Guvernul băsescian cântase supus partitura. Preocuparea Occidentului e alta: Grecia, dar şi Spania, Portugalia, Italia. Greciei i se şi alocă 110 miliarde de euro, dar palicarii tot manifestă vehement, refuzând îngheţarea (nu scăderea!) veniturilor, măsură luată de mult în România. Conduse de lideri compromişi, sindicatele dâmboviţene anunţă oarece pichetări blegoase. Grecia nu-i România şi nici invers. România va plăti 10 miliarde RON în 2010, apoi câte 5 în fiecare an (datorăm 100 de miliarde), plus cotizaţia anuală la UE de peste 1 miliard de euro. Pe ce s-au dus?
