Cât din ideea iniţială a proiectului se regăseşte în film?

Au fost multe ajustări pe parcurs, dar am vrut de la început să fac un fel de portret al capitalismului românesc prin cei mai bogaţi şi puternici actori ai lui, şi nu prin cei mai amărâţi, cum se face de obicei. În general, filmele despre capitalism se bazează pe optica celor necăjiţi. Mie mi s-a părut interesant de văzut cum arată lucrul acesta din sens invers. Nu după multă vreme am avut ideea de a-l convoca pe Ceauşescu ca un soi de martor peste vremuri al acestor transformări, pentru că n-am vrut să fac un film foarte sobru şi serios, cu date economice şi cu cifre. Voiam să fie o viziune un pic decalată şi, pe de altă parte, să existe o perspectivă mai distantă. Nu voiam să intru în toate detaliile de care e plină presa în fiecare zi, nu voiam să fac un film de investigaţie ca atare, ci mai degrabă mi s-a părut că e important de văzut în linii mari ce s-a petrecut. Ceauşescu îmi servea ca factor de contrast pentru povestea asta.

De ce „Kapitalism“ cu „K“?

Am vrut să semnalez chiar din titlu că e vorba de un capitalism oarecum original, care are rădăcini în trecutul comunist şi care e constituit din rămăşiţele acelui regim, din oameni şi mentalităţi de pe vremuri. Litera „k“ rezona cu tot felul de lucruri, cu Kapitalul lui Marx, cu KGB, cu tot felul de repere ale noastre.

Aţi gândit filmul ca pe un lungmetraj pentru cinema sau pentru televiziune?

L-am gândit ca un lungmetraj pentru cinema, dar, existând televiziuni implicate în proiect - ARTE, RTBF, HBO şi TVR -, trebuia să fac o versiune mai scurtă. Problema a fost că ARTE, care a fost într-un fel principalul finanţator sau cel care ne-a ajutat cel mai tare să facem filmul spre final, a cerut o versiune pentru decembrie 2009 şi nu am avut timp să fac versiunea de cinema înainte, cum e normal – întâi faci o versiune lungă, în