Dar totuşi, trebuie analizată opţiunea pentru aceste măsuri privind şi din perspectiva a ceea ce au făcut mai multe ţări. Care, unele, au optat pentru mărirea TVA şi reducerea impozitelor, altele, pentru îngheţarea salariilor şi reducerea cheltuielilor. Au optat pentru un pachet de măsuri. Nu ar fi trebuit însoţită, şi la noi, această decizie şi de alte măsuri?

Observaţia dvs. este corectă. În sensul că nu avem o combinaţie de măsuri. Şi întrebarea legitimă este de ce? Vă spun însă ceea ce cred că ar trebui să însoţească această reducere masivă a cheltuielilor bugetare, care va face ca în România, foarte probabil, să fie recesiune şi în 2010. Fiindcă tăierea masivă a cheltuielilor echivalează cu o mişcare prociclică a execuţiei bugetare: adică, bugetul public nu va compensa slăbiciunea consumului şi a investiţiilor private. Noi plătim acum şi întârzierea unor măsuri pe care ar fi trebuit să le iniţiem în 2009. Plătim şi erorile mari care s-au făcut în anii precedenţi, inclusiv faptul că am umflat enorm aparatul administrativ, operaţiune fără egal, în termeni relativi, în istoria ultimelor decenii în Europa. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat în alte ţări, fie în tranziţie, fie ţări membre mai vechi ale Uniunii Europene. Nici nu am făcut economii bugetare în anii de creştere economică rapidă. Iar când am cheltuit încasări bugetare suplimentare, am făcut-o prost. Nu am investit în infrastructura de bază. Există, în plus, aşa cum am spus, contextul internaţional extraordinar de complicat. Criza din Grecia şi din alte ţări ale Uniunii Monetare alimentează temerile privind o criză fiscală generală. Trăim o perioadă care testează foarte sever viabilitatea Uniunii Monetare. Toate acestea fac ca pieţele, finanţatorii externi să fie foarte îngrijoraţi de dimensiunile deficitelor bugetare. Vedem cum nu numai dimensiunea datoriei publice contează. Adesea, mărimea deficite