* ... James Bond, imbracat impecabil, ca de obicei, aparu in prag. Valetul deschise usa si il saluta cu o plecaciune. Candelabrele grele de cristal sfarimau lumina si o imprastiau pe peretii cu lambriu din lemn exotic. Pasii agentului nu se auzeau, pe covorul gros, oriental; chelnerul ajunse imediat la masa si se inclina usor. Se vedea ca e un profesionist. "Domnul doreste?"... "Sint Bond. James Bond... Ca de obicei: martini cu vodca. Shaken, not stirred! Scuturat, nu amestecat! Il bagi tot pe caiet, in cont la mine!". * Cam asa a fost si cu oamenii, in ultimii ani: si-au permis lux pe datorie, cu banii la leafa, lux in rate. Cind lefurile au intirziat, s-au micsorat sau nu s-au mai dat, patronul bufetului de cartier a ramas cu caietul de datorii, cu care nu si-a mai putut plati furnizorii, deci a dat faliment, dupa care au dat faliment si furnizorii etc.; astfel s-a nascut criza. Masurile astea, de strins cureaua, anuntate saptamina trecuta, s-ar putea traduce cam asa: de-acum incolo Bond, James Bond, care e angajat la stat, la Ministerul lor de Interne, isi va cumpara bautura din bazar, o va prepara acasa si o va lua la serviciu intr-o sticluta de plastic. * In week-end a fost Ziua Europei, a fost Ziua Eroilor. Ziua Erorilor e in fiecare zi. A fost cu sarmale si vin gratis, moca. Potol si macheala in cinstea Europei si in amintirea eroilor. Am vazut duminica seara, la stiri: oamenii au prins, care au fost mai sprinteni si s-au bagat in fata, deci multi s-au cherchelit. Ni se pare normal: a fost sarbatoare. Europa sa traiasca si sa dea, sa uitam de criza grea! A fost un week-end plin de evenimente, cu FMI, cu niste albine care au inceput sa atace, cu un urs care a atacat un cioban, cu politicieni atacati de sindicalisti, cu diverse chestii. Cele mai importante au fost, totusi, zilele de 8 si de 9 mai, cind s-a sarbatorit victoria Aliatilor occidentali, respectiv cea