Doctorul inginer Aurel Ungur are 90 de ani, dar arată şi se comportă ca la 70. A fost ministru adjunct al pădurilor în anii '50, secretar general al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, şef la trustul care a făcut Transfăgărăşanul, a lucrat în Ministerul Agriculturii, ba chiar a ajuns în Republica Centrafricană. A vânat cu mai toate personalităţile politice ale regimului comunist. Acum se agită, la propriu, în cadrul mai multor organizaţii non-guvernamentale pentru protecţia pădurilor. A acceptat să stea de vorbă cu noi despre situaţiile prin care a trecut.
● Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns să vânaţi cu toţi mai-marii comunişti?
● Aurel Ungur: În 1948 s-a format Ministerul Silviculturii. Eu am fost numit director de cabinet al ministrului Ion Vinţe, care era şi el ardelean...
● Este vorba de activistul ilegalist de origine maghiară Vincze Janos? Ulterior a fost general de securitate, s-a ocupat de epurări din partid... Nu era brutal şi incult?
● Cât a lucrat cu mine, nu era aşa, a fost chiar bun pentru păduri. Nu părea incult, spunea că a terminat o şcoală superioară comercială la Cluj. Tatăl lui era un chiabur maghiar, dar după mamă era cred român, se lăuda că pe linie maternă e rudă, nepot al lui George Pomuţ, generalul de origine română care a participat la "Războiul de secesiune" din SUA. Era căsătorit cu altă ilegalistă, Constanţa Crăciun, care era ministru al Culturii. La minister era presiune mare din partea partidului, se numiseră directori de inspectorar silvic sau şefi de ocol oameni cu câteva clase, foşti muncitori care habar nu aveau despre silvicultură. Ţin minte că la o adunare generală a directorilor zonali s-au ridicat unii care au spus că "în numele clasei muncitoare să-i stoarcem pe ingineri ca pe lămâi". Vinţe i-a pus la punct, a spus că ei sunt acolo doar ca să vadă dacă se aplică p
