La 22 aprilie 1990, Ion Raţiu şi-a depus candidatura la Preşedinţia României. Notele sale zilnice din perioada decembrie 1989-decembrie1990, publicate de Editura Univers (1999) sunt astăzi o extraordinară sursă documentară asupra culiselor campaniei electorale. O formidabilă aventură, plătită cu milioane de dolari, a fost aceasta pentru candidatul ţărănist la Preşedinţie. "Eu am venit în România ca să ajut la instaurarea democraţiei" - declarase Raţiu imediat după sosirea în România. Îşi anunţase deja din decembrie 1989, la Radio Europa Liberă, intenţia de a candida în primele alegeri libere din ţară. Din păţaniile sale rezultă portretul unui optimist incurabil, de o dezarmantă naivitate şi nemărginită ambiţie de a înnoda firul tradiţiei politice a familiei Raţiu.

Puţini au ştiut atunci că Raţiu apelase la Tim Bell pentru organizarea campaniei sale electorale. Managerul său pregătise victoria Margaretei Thatcher şi avea în palmares alte opt campanii prezidenţiale. Dintru început, Bell l-a asigurat pe Raţiu că e "un material prezidenţial perfect". Iar ca press oficer a angajat-o pe Tana Roşca Stănescu.

Din trei cuvinte şi-a compus platforma politică: libertate, prosperitate, demnitate. Iar ideile sloganurilor electorale le-a preluat de la admiratori. "Raţiu nu vine de la Londra. El vine din istorie", îl flatase unul. Iar altul, şi mai cu aplomb: "Dumnezeu ne-a dat Revoluţia. Providenţa ni l-a adus pe Raţiu acasă".

A căutat întâi să-şi facă lobby la Londra şi Washington. "Le-am cerut ajutor practic, a notat cu referire la întâlnirea sa din 8 ianuarie cu Rick Becker, şeful secţiei româneşti de la Departamentul de Stat. Trebuie să contestăm alegerile. Avem nevoie de ziar, acces la tv şi Radio etc. Să ne dea sprijin financiar. Cel puţin 1 milion de dolari. Noi câştigăm alegerile. Dacă sunt într-adevăr libere. Vrem sprijinul lor pentr