Una dintre primele pelicule româneşti nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes, ediţia din anul 1957, era „Moara cu noroc“ (1955) , în regia lui Victor Iliu.

Filmul reprezenta adaptarea pentru ecran a nuvelei omonime scrise de Ioan Slavici. El era de asemenea debutul în lungmetraj al apreciatului director de imagine Ovidiu Gologan şi îi avea în distribuţie pe Constantin Codrescu, Geo Barton şi Colea Răutu. Era al patrulea lungmetraj realizat de Victor Iliu şi penultimul.

Regizorul s-a născut la 24 noiembrie 1912, în Sibiu, şi a absolvit Academia Comercială din Bucureşti. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator şi asistent de regie, iar între anii 1944 şi 1948 a ocupat funcţiile de consilier tehnic, redactor şi regizor al jurnalului de actualităţi, în cadrul Oficiului Naţional al Cinematografiei. În Rusia a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor şi teoretician de film Serghei Eisenstein.

Au urmat primele filme, documentarele „Anul 1848" (1948) şi „Scrisoarea lui Ion Marin către Scânteia" (1949). În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din Bucureşti, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie. Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama „În sat la noi", în anul 1951, pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia.

Tot acolo i-a fost recompensat şi următorul lungmetraj „Mitrea Cocor", realizat în 1952. Un an mai târziu, Victor Iliu realiza, împreună cu Sică Alexandrescu, una dintre cele mai memorabile ecranizări ale piesei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută", ce-i avea în distribuţie, printre alţii, pe Nicky Atanasiu şi pe Radu Beligan. După „Moara cu noroc" a urmat ultimul lungmetraj semnat de Victor Iliu - „Comoara din Va