O experienţă personală. Prezent acum o săptămână la un seminar al Fundaţiei Konrad Adenauer în Chişinău, am fost întrebat de către unul dintre participanţi: Care este, în opinia dvs., cauza proastei funcţionări a Alianţei din Republica Moldova?. Erau de faţă treizeci de tineri, de orientări diferite, care se pregăteau în cadrul unor Comisii Oglindă pentru o carieră în politică. Un răspuns: întrebarea purta în ea o îngrijorare larg răspândită cu privire la viitorul ţării şi căuta o confirmare din partea mea. Cine se aşteaptă ca între Prut şi Nistru să domnească entuziasmul unui nou început va fi dezamăgit.
Orice analiză a situaţiei politice actuale ar trebui, de aceea, să înceapă cu o constatare: lucrurile stau acum cu mult mai bine decât în perioada guvernului comunist, pentru că actualul Executiv a înregistrat, fără doar şi poate, destule succese importante.
A deschis calea unei apropieri a ţării de Europa şi a reuşit să comunice foarte bine opiniei publice începerea negocierilor pentru Acordul de cooperare cu Uniunea Europeană. Relaţiile cu România, tensionate în mandatul fostului preşedinte Voronin, s-au îmbunătăţit mult. România ar putea juca astfel un rol important de partener în dezvoltarea ţării şi în apropierea ei de UE.
Republica Moldova a urcat câteva poziţii pe agenda politică de exemplu în Germania. Există un nou interes pentru această ţară, cunoscută până de curând mai degrabă din relatările negative ale presei. Nimic nu demonstrează mai bine preocupările recente decât vizitele dese ale unor politicieni germani de rang înalt la Chişinău şi ale unor politicieni moldoveni la Berlin, care vor culmina cu discuţiile oficiale dintre premierul Vlad Filat şi cancelarul Angela Merkel, programate pentru 12 mai. La nivel internaţional, se manifestă o disponibilitate ridicată de a sprijini Republica Moldova.
Dar de ce nu se (mai) poa
