Antrenorul a iniţiat în tainele sportului cu mingea sute de copii, iar mulţi dintre ei au ajuns la nivel naţional. Nicolae Antonovici s-a apucat de volei încă din şcoala generală, unde învăţătorul său a făcut un teren de volei în aer liber, în curtea şcolii.

„Jucam volei mereu, fără o organizare precisă. Ne adunam şi jucam toată ziua“, îşi aminteşte antrenorul. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Sport din Iaşi şi a ajuns profesor în Botoşani. Din 1974, Nicolae Antonovici a preluat grupele de copii şi nu a existat niciun voleibalist care să nu treacă prin mâinile sale.

„Din ’80 până prin ’85 am lucrat şi cu grupe de fete. După ce s-a desfiinţat grupa, pot să spun că toţi voleibaliştii au trecut pe la mine. Eu unul sunt de părere că se lucrează mai bine cu băieţii decât cu fetele“, a menţionat antrenorul.

Pasiunea şi devotamentului lui Nicolae Antonovici s-au concretizat în zeci de medalii pe care le-a obţinut la nivel naţional şi în numărul mare de voleibalişti care au ajuns să joace în campionatul naţional.

„Cui predau ştafeta?“

„În 2005 am luat titlul naţional la speranţe. La cadeţi am luat vreo patru locuri II pe ţară. La juniori ne-am calificat cam tot de atâtea ori în turneul final şi am obţinut un loc trei. Marea satisfacţie sunt copiii care au «zburat» către centrele mari din ţară“, a precizat antrenorul. Singura lui nemulţumire este că nu va avea cui să predea ştafeta când va renunţa la antrenoriat.

„Se feresc să vină la clubul sportiv. Este de muncă şi sâmbăta şi duminica. Eu sper ca din actuala echipă de volei să vină viitori antrenori pentru copii. În această meserie te lipseşti de anumite plăceri ale vieţii, cum ar fi vacanţele pentru că mai ales în aceste perioade lucrăm mai mult cu copiii“, a spus în final Nicolae Antonovici.

Întrebări şi răspunsuri

Dacă nu era sport