Cum poţi pierde în prima manşă a finalei Ligii Campionilor şicum poţi reveni, când nimeni nu îţi mai dă vreo şansă?! În 1967,echipa de rugby Dinamo Bucureşti avea să demonstreze că fiecaremeci are propria lui istorie.
După ce au pierdut în tur cu Agen, pe "Stade Armandie", cu 12-0(9-0), elevii lui Titi Ionescu au făcut un meci excepţional laBucureşti, învingând campioana Franţei cu 18-0 (3-0). "Nu eramsiguri că putem câştiga, ne doream asta şi speram să îi batem, darştiam că este greu. Nimeni nu credea că putem întoarce rezultatul",explică Ion Ţuţuianu. Un munte de om, fostul rugbist readuce înprezent istoria partidei disputate pe stadionul "Ştefan cel Mare":"Terenul era desfundat şi ploua mărunt. A fost un joc anost în caream jucat mai mult pe înaintare, încurajaţi permanent de spectatoriicare umpluseră stadionul".
Campionii Europei fără trofeu
Un meci pe care l-au încheiat în 14 jucători, pentru că pilierulStoica a suferit o dislocare de cervicală, fiind dus direct laUrgenţă. "Nu se făceau schimbări şi am avut noroc că accidentarea avenit la final. Asta ne-a făcut să strângem şi mai mult rândurile",continuă Ţuţuianu.
"Fetele trebuie să lupte"
Românii nu au ridicat însă cupa la final, pentru că preşedinteleforului european, Albert Ferrasse, care conducea şi clubul Agen, nua adus trofeul la Bucureşti. "Francezii erau convinşi că nu aveamcum să câştigăm. La câteva zile după meci a venit la federaţianoastră cutia cu medaliile şi Cupa Campionilor", explică uriaşul de1,94 m. Artizan al uneia dintre cele mai frumoase răsturnări descor, Ion Ţuţuianu crede şi în şansa fetelor de la Oltchim."Trebuie să se mobilizeze şi să nu renunţe să lupte. Indiferent câtde nebunesc le poate părea, ele îşi pot scrie singure propriaistorie".
Griviţa Roşie, două finale, untrofeu
Finalistă la prima ediţie a Cupei Europei, în 1962, când
