Singura femeie din Vrancea care a născut într-un lagăr nazist încă mai speră să îşi găsească iubitul neamţ, pierdut în război. Veta Manole mărturiseşte că nu a fost bătută de nemţi în lagăr dar a primit „corecţie" de la securişti, în România, pentru că avea legături cu nemţii.

La 86 de ani, Veta Manole sau „frau Veta" cum i se spune (frau - femeie în limba germană, n.r.) îşi aminteşte cu tristeţe experienţele trăite în lagărele naziste din Germania când avea mai puţin de 30 de ani (foto).

În timpul celui de-al doilea război mondial, s-a îndrăgostit de un aviator neamţ, Willy Derenbach, ce lucra la unitatea de la Boboc, Buzău. A rămas însărcinată, însă a fost luată cu forţa alături de evrei, ruşi şi unguri pentru a fi închisă în lagărul de la Auschwitz - Birkenau.

Astfel s-a despărţit de iubitul ei. Pe drum a trăit un adevărat coşmar. „Oamenii îşi făceau nevoile pe ei de spaimă. Când americanii au atacat trenul, ne-am rănit de la schije", îşi aminteşte cu lacrimi în ochi tanti Veta.

Cu tăbliţă la gât la Auschwitz

Ajunsă în lagăr, a fost tunsă chilug şi fotografiată în pielea goală, cu tăbliţă la gât. După trei luni în care a îndurat foamea, Veta Manole a fost transferată în lagărul Zwangsarbeitslager, din Heidenreichstein, pentru a fi pusă la muncă forţată. Aici a născut-o pe fiica sa, Rodica. „Trei luni de zile la Auschwitz am mâncat coji de cartofi şi frunze de ţelină. Am cicatrice pe limbă şi acum. Am născut pe o scândură, ajutată de colegele prizoniere", ne povesteşte Veta.

După ce a muncit forţat un an de zile la fabrica de ciorapi „Patria" din Germania, când războiul s-a sfârşit, Veta Manole a fost trimisă acasă, cu copilul în braţe. Aici a început alt chin. Securiştii au bătut-o de în repetate rânduri, pentru că avea copil de neamţ. „În lagăr, nemţii nu m-au bătut dar m-au bătut securiştii româ