In Romania, notiunea de istoric de plata – indispensabila in multe tari vestice – este inexistenta. Acest lucru se traduce printr-un grad mai mare de risc de partea bancilor si printr-o libertate mai mare de a impune costuri mai mari pentru creditele acordate clientilor cu istoric de plata indoielnic.
Verificarea “trecutului financiar” al unei persoane se poate face in prezent prin intermediul Biroului de Credit care inregistreaza insa doar informatii negative, putine si fara context.
Baza de date a Biroului contine date despre clientii institutiilor financiare care:
1. au depasit cu mai mult de 30 de zile data scadenta de plata si...
2. datoreaza bancii cel putin 10 lei
3. au comis o infractiune in relatia cu banca pentru care s-a emis o hotarare judecatoreasca definitiva
4. au furnizat institutiei financiare date false sau incorecte atunci cand au cerut creditul (de pilda: au ascuns informatii despre celelalte credite pe care le au, au declarat venituri mai mari decat in realitate, mai putine persoane in intretinere etc.)
In termen de 4 ani de la data intrarii in evidenta Biroului de Credit mentiunea intarzierii la plata dispare, iar clientul este eligibil pentru un nou credit fara vreun alt avertisment privind comportamentul sau de plata. (Vrei sa fii sigur ca nu esti in baza de date? Trimite o cerere de a ti se transmite daca te afli sau nu in evidenta Biroului de Credit: http://www.birouldecredit.ro/index_files/cerere.pdf)
In tari precum Statele Unite sau Canada, bonitatea clientilor este documentata mult mai detaliat prin ceea ce se numeste credit history (istoricul de credit) sau credit report (raportul de credit). Acesta contine date foarte detaliate despre istoricul de plata al fiecarui client bancar, durata creditelor contractate, tipul imprumuturilor, etc. Pe baza acestor d
