Criza bugetara din Grecia si temerile privind datoriile Spaniei, Portugaliei sau ale Irlandei demonstreaza inca odata ca atat investitorii, cat si autoritatile din statele dezvoltate nu au reusit sa invete nimic din criza financiara care a pornit din Statele Unite incepand din 2007, iar pietele financiare internationale raman in continuare sub o adevarata dictatura a agentiilor de rating.

Inainte de 2007 bancile de investitii americane au vandut investitorilor, de la orasele din Norvegia pana la fondul de investitii al Universitatii Harvard, hartii de valoare garantate cu ipoteci, fluturandu-le pe sub nas patalamaua de "investment grade" primita de la agentiile de rating. Iar multe dintre aceste hartii, etichetate drept cele mai sigure investitii posibile au ajuns sa nu mai valoreze nimic dupa doi-trei ani.

La fel, pana in 2009 Grecia s-a imprumutat de pe pietele internationale la dobanzi rezonabile, tot bancile de investitii reusind sa vanda bondurile grecesti cu eticheta de "investment grade" primita de la agentiile de rating. Nu mai devreme de inceputul anului trecut Grecia detinea ratingul A+ (A plus), cu sase trepte mai mare decat in prezent, desi datoria publica era tot peste 100% din PIB.

Ce are in comun criza financiara din SUA din 2007-2009 si criza Greciei de acum? Investitorii de pe pietele internationale au renuntat de ceva vreme sa mai gandeasca cu propriul cap si s-au multumit sa inghita nemestecat ce le spun agentiile de rating. Acestea din urma au ajuns atat de importante in cadrul sistemului financiar international incat au ajuns sa inlocuiasca practic pietele, unde pretul este dictat de cerere si oferta, cu un sistem asemanator economiei planificate in care preturile activelor financiare sau cat de mult se poata imprumuta o tara este dictat de decizia unui analist dintr-un birou din Londra sau New York.

Nu mai devreme d