Din punct de vedere ştiinţific (şi constatat empiric de cei mai mulţi dintre noi pe parcursul vieţii) este evident că organismul nostru reprezintă un întreg şi că afectarea unui organ ajunge să împieteze asupra funcţionării altora din vecinătate sau chiar la distanţă. Un calcul biliar, de exemplu, poate bloca ductul pancreatic, determinând o gravă pancreatită. Un tromb se poate desprinde şi poate călători, generând un proces obstructiv pe un vas de sânge aflat într-o altă parte a corpului. Un ulcer gastric poate penetra în organele din jur. Tot printr-un fenomen similar, o boală pulmonară cronică poate afecta activitatea cordului.

EFORT, DILATARE, INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

În plămân au loc schimburile de gaze, sângele elimină bioxidul de carbon şi se încarcă cu oxigen, părăsind apoi plămânul prin vena pulmonară. În mod normal, presiunea din artera pulmonară şi ventriculul drept este mai mică decât cea din partea stângă a inimii, unde pomparea sângelui se face cu o forţă mai mare. Dacă însă presiunea din artera pulmonară creşte, ventriculul drept trebuie să se adapteze: face eforturi mai mari în acest scop, în timp ce pereţii se îngroaşă, iar ventriculul se dilată şi se ajunge la o alterare funcţională şi anatomică a acestuia.

Această alterare poate evolua până la insuficienţă cardiacă dreaptă, cu grave consecinţe. Această creştere a presiunii în artera pulmonară poate fi cauzată, aşa cum aminteam, de o afecţiune pulmonară cronică, generând astfel cordul pulmonar cronic.

Trebuie adăugat că, odată ajuns în stadiul de cord pulmonar cronic, un bolnav are 30% şanse de supravieţuire peste cinci ani. Aceasta subliniază câteva aspecte: importanţa tratării corecte a bolilor pulmonare cauzale, depistarea precoce a instalării semnelor de afectare cardiacă, dimensiunea reală a ravagiilor produse de tutun şi importanţa renunţării la acest