De şase ani lucrează ca taximetrist autorizat şi de patru este administratorul unei firme de tractări din oraş. Crede că dacă toţi oamenii ar munci serios, ţara ar ieşi din criză într-un an de zile.
Daniel Vepreciuc s-a născut în judeţul Hunedoara, dar a urmat cursurile gimnaziale şi şcoala profesională în judeţul Bistriţa-Năsăud. Tot de Bistriţa îl leagă şi aminitirile primului său loc de muncă. „Imediat după armată, pe care am făcut-o la Aviaţie, am lucrat o perioadă ca muncitor necalificat la o firmă de construcţii din Bistriţa. Asta se întâmpla prin 1996. La sfatul unui maiestru de la firmă am urmat şcoala de şoferi profesionistă şi am toate categoriile de carnet auto, mai puţin categoria D. Din 2004 sunt taximetrist autorizat şi, din 2006, am şi o firmă de tractări auto", povesteşte Vepreciuc.
Un telefon mobil în loc de banii pentru o cursă
Taximetria este o meserie despre care Daniel spune că îi vine ca o mănuşă şi pe care ar vrea să o practice mereu. „Astăzi, în taximetrie, se trăieşte de pe o zi pe alta, dar mie îmi place foarte mult ceea ce fac şi mă descurc pentru că mai am şi o afacere personală. Nu vreau să fac altceva pentru că nu sunt pregătit, dar şi pentru că îmi iubesc prea mult profesia", recunoaşte taximetristul. Acesta mai spune că, deşi taximetria nu este o meserie periculoasă, atunci când o practici într-un oraş ca Bistriţa, au fost momente care i-au dat fiori, de-a lungul timpului. „S-a întâmplat odată să se urce la mine în maşină o domnişoară şi să îmi ceară să o duc până în Poiana Ilvei. Ştiind de la început că e cursă lungă, am întrebat-o dacă ştie cât costă şi mi-a spus că nu contează, că plăteşte. Cursa era de vreo 1.500 de lei", rememorează Daniel. Acesta spune că a pornit spre destinaţie şi cursa a devenit un adevărat periplu. „Pe dum a început să îmi vorbească aiurea şi am bănuit că ceva nu e în regulă. În Năsăud, am op
