Câştig aproape la fiecare extragere potul de care am nevoie. N-am noroc nici la bani, nici la bărbaţi. Am noroc la oameni. Mulţi oameni, multe bucurii.

E baiatul care vine la birou când nu pot ieşi în oraş.

E cel care mă sună ascuns după un decor.

E umorul moldovenesc şi prietena lui care suportă sms-uri noaptea târziu.

E cel care-mi povesteşte despre rock, cel care-mi punea noaptea polonezii, cel care-mi scrie să stau dreaptă.

E şeful care spunea “e ok, înţeleg”, în dimineaţa în care cifrele mă duceau şi pe mine în 0.

E cel care mi-a spus “am încredere în tine”. De nenumărate ori.

E cea care m-a învăţat că Nu se poate nu există.

E cea care mi-a adus Bucuria şi cealaltă, cuptorul cu microunde. Amândouă, foarte frumoase.

E cea pe care o cred de fiecare dată. De la pitici la Tavernă.

E cel care mi-a pronunţat greşit numele.

E taximetristul care mi-a spus: Imi daţi banii mâine, când mi-am uitat portofelul.

E intervievatul care mi-a mulţumit după ce a văzut reportajul la televizor. Îi mulţumesc şi eu pentru toate câte le-am învăţat de la el.

Sunt clătitele care mă aşteaptă în Drumul Taberei după o zi înfiorătoare la birou.

Sunt oamenii care, acu vreo două săptămâni, când abia aveam bani de ţigări, m-au dus la două concerte, un spectacol de teatru şi avanpremiera unui film.

Sunt oamenii care-mi dau bilete cu puţin înainte de meci.

Sunt cei pe care îi citesc.

Sunt oamenii care-mi scriu, care mă sună, care mă cântă din Canada. Sunt aşa de mulţi, că nu pot să vi-i povestesc.

Le mulţumesc lor şi celor ce vor veni.

PS. Textul e incomplet, iar selecţia aleatoare. A fost publicat şi pe Bistrohotev, dar am vrut să-i cunoaşteţi şi voi. Mă ajută acum, într-o perioadă deloc uşoară. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

Câştig aproape la fiecare extragere potul de care am nevoie.