Scrisoarea dramatică a soţilor Haidău din Târgu-Jiu se apropie de sfârşit.
Grigore şi Elena - Doina Haidău şi-au pierdut fiul în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. Grigore-Cătălin Haidău avea 19 ani şi era elev-caporal la Şcoala Militară din Braşov. Moartea lui şi rănile deschise în sufletele părinţilor săi, nevindecate nici după 20 de ani, sunt tot atâtea întrebări pentru cei care au regizat acel spectacol macabru: de ce aţi fost atât de ticăloşi? Mulţi dintre ei trăiesc şi astăzi, bucurându-se de onoruri nemeritate sau de pensii liniştite.
Scrisoarea, partea a patra:
„Pe 25 decembrie, la ora 14.00, am plecat din faţa Şcolii Militare spre Casă - Târgu-Jiu - însoţiţi de un subofiţer. Pe drum l-am întrebat ce a auzit despre moartea lui Cătălin. Acesta ne-a răspuns că ştie că a fost împuşcat de un lunetist, care era postat pe o macara din vecinătatea şcolii. El aşa a auzit, mai multe nu ştia.
Cătălin a fost împuşcat în tâmpla dreaptă (părul nu era pârlit, gaură cât unghia), în piciorul drept (genunchiul, fiind retezat, se ţinea numai într-o pieliţă), în zona bazinului (lovită de câteva gloanţe intrate din faţă) şi în mâna stângă (un glonţ în zona muşchiului, glonţ pe care l-a dus cu el în mormânt). După părerea noastră, în Cătălin au fost trase două feluri de gloanţe. Întâi cel din cap şi apoi altele, de alt fel, în corp (pentru derută).
Semne de întrebare, pentru noi, sunt următoarele: 1. glonţul din tâmplă; 2. două degete de la mâna dreaptă - arătător şi mijlociu - erau strânse şi negre, teşite, parcă ar fi fost zdrobite; nu le-am putut îndrepta. Ne face să înţelegem şi să ne închipuim şi alte lucruri - sau a murit cu mâna pe trăgaciul armei?!
Medicul Şcolii Militare ne-a zis că, atunci când l-au adus la el, mai avea puls, dar când i-a dat casca jos şi a văzut împuşcătura din cap, a zis că nu mai e nimic de făcut. Apoi a adăugat:
