Când am auzit prima oară de Dignitas, clinica elveţiană ce oferă servicii de sinucidere asistată şi în jurul căreia se dezvoltă aşa-numitul turism al morţii, am avut în faţa ochilor o imagine oarecum cinematografică. Mi-am închipuit o clădire pătrată, albă, austeră, cu două porţi imense şi care se deschid greu, scârţâind; pe cea din dreaptă intră un şir lung de maşini mici şi colorate – roşii, galbene, verzi, roz, albastre, iar pe cea din stângă iese un şir la fel de lung, dar de maşini negre, funerare.
Asta se întâmpla doar în mintea mea. În realitate, lucrurile stau altfel. Clinica înfiinţată acum 12 ani de avocatul Ludwig Minelli îşi desfăşura iniţial activitatea într-un apartament din Zurich, pe care a fost nevoită să îl părăsească din cauza vecinilor. Aceştia erau nemulţumiţi de numărul mare de cadavre care erau transportate cu liftul şi de prea multele maşini şi ambulanţe parcate în faţa clădirii.
Ca urmare, o vreme Dignitas a înfiinţat un serviciu mobil, mai exact o echipă formată din doi oameni ce se întâlnea cu “clientul” pentru a-i da doza de substanţe chimice asigurătoare de moarte. Acum vreo doi ani, Dignitas şi-a mutat sediul într-o mică clădire, albastră, dintr-un parc de afaceri din Zurich. Nu seamănă defel cu filmul din capul meu.
Indiferent însă unde funcţiona, Dignitas s-a dovedit mereu un foarte bine vândut subiect de presă. Ultima apariţie în ziare a controversatei clinici a avut loc anul acesta, la sfârşitul lunii aprilie, când întâmplător au fost găsite, pe fundul unui lac din apropierea clinicii, 13 urne cu cenuşă umană. Mai apoi, o asistentă care lucrase acolo a declarat că în lac ar fi aproape 300 de astfel de urne. Cum legea elveţiană interzice aruncarea urnelor cu rămăşiţe umane, Dignitas este în prezent sub ancheta poliţiei.
Nu ştiu cât de mult va afecta acest lucru activitatea clinicii. Până acum, de serviciile Di
