Cel mai mare oraş din China are 20 de milioane de locuitori, peste 600 de zgârie-nori, dar n-are pui Shanghai. Sursa: CĂLIN HERA

A vieţui o săptămână în Shanghai, în timpul Expoziţiei Mondiale, înseamnă să dormi cel mult patru-cinci ore pe noapte şi să te afli într-o continuă alergare pentru a-ţi face o fărâmă de idee despre o lume cu totul şi cu totul diferită. Primul lucru pe care l-am înţeles, dar pe care n-am re uşit să-l fac: să las deoparte prejudecăţile, de orice fel.

Experienţe culinare

Cum la Bucureşti nu există meniu de restaurant chinezesc fără specialitatea „Pui Shanghai”, am ţinut morţiş să mă delectez cu respectiva mâncare la ea acasă. Dar n-am găsit nicăieri ceva care să semene, nici la restaurantul care ţinea deschis până după miezul nopţii pentru grupul de români, nici la cel de „de fiţe” care se întindea pe un întreg etaj al unui zgârie nori, nici la restaurantul hotelului de cinci stele. Dar poate că n-am căutat eu bine, deşi am văzut inclusiv restaurante KFC şi McDonald’s, pe care însă le-am evitat.

Oricum, la finalul călătoriei am decretat că puiul Shanghai este ceea ce am văzut la un fast-food chinezesc de lângă Grădinile Yu Yuan. Căutarea puiului Shanghai a rămas, însă, ceea ce a fost de la început: un pretext.

Grădinile mandarinului

Un loc deosebit sunt Grădinile Yu Yuan (ale Mandarinului), construite în timpul dinastiei Ming (1559), de un guvernator al provinciei Sichuan. E un exemplu a ceea ce înseamnă grădină chinezească, cu aranjamente florale şi de piatră iscusite, cu o abundenţă de culori, cu acoperişuri migăloase din vârful cărora privesc dragoni. Cu lacuri şi canale în care înoată leneş peşti imenşi, coloraţi.

YU YUAN. Grădinile Mandarinului, construite în urmă cu 500 de ani, sunt un exemplu de arhitectură ambientală chinezească. Se vizitează co