Pentru Romania, a devenit neiertator ultimatumul deciziilor cardinale. Ca sa nu ramanem printre saracii Europei - la saracie avandu-i in urma noastra, in Uniunea Europeana, doar pe bulgari. Cine sa ia aceste decizii? Fortele trimise de lege s-o faca: Parlamentul, Executivul, celelalte autoritati de stat. Ar fi insa dramatic ca toate aceste forte, care detin puterea de a decide, sa aiba aroganta de a considera ca sunt singurele care au si puterea de a gandi binele si raul. Cum s-a intamplat deseori. Si pentru ca, tot deseori, dezbaterea publica s-a axat prea putin pe ce avem cu adevarat de facut.
Fara indoiala, autoritatile statului trebuie sa fie judecate public. Cu o conditie: ca in fata acestei inaltei Curti, care este opinia publica, sa aiba parte de o judecata dreapta. Iar noi, opinia publica, avem si indatorirea de a gandi proiecte care sa-si fi capatat substanta din dezbateri ample si din buna credinta.
Bunaoara, cred ca este prea putin analizat in dezbateri publice - chiar si in cercurile specialistilor - adevarul ca actuala criza ne impune, de mai bine de un an, o schimbare de model economic. Intai si intai fiindca banii disponibili pentru investitii, pentru remunerarea muncii, pentru imprumuturi bancare si pentru contributii sociale sunt mai putini. Iar in viitorul apropiat, cel putin pana la sfarsitul acestui an, nu se intrezareste o speranta imediata de modificare a acestui tablou. Iar, cand se va modifica, nimic din ce va fi dupa criza nu va semana cu paradigma de dinainte de criza.
Noua ani de expansiune economica necontenita (din 2000 pana in 2008) au fost, pentru Romania, o sansa exploatata in prea mica masura. Cum o sansa prea putin valorificata a fost si faptul ca, incepand cu anul 2000, mizand pe o inflatie calma si pe o politica monetara prudenta, deficitul bugetar a putut fi tinut in frau ani la rand. Era vara in economie si er
