Adevărata aderare a României a survenit însă şapte luni şi jumătate mai târziu, într-o marţi, pe 17 iulie 2007.
După ani de aşteptare şi capitole de aderare încheiate pe genunchi, România a intrat în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, ca vărul de la barieră care se descalţă în hol şi calcă pe gresie cu şosetele lipicioase. Maliţioşii ar putea jura că murmurul iscat în sufrageria de la Bruxelles nu era al gazdelor, ci le-ar fi aparţinut greierilor din călcâiele crăpate ale musafirului.
Adevărata aderare a României a survenit însă şapte luni şi jumătate mai târziu, într-o marţi, pe 17 iulie 2007. Atunci, într-un Bucureşti lichefiat de caniculă, 45.000 de oameni însetaţi au văzut un concert uriaş. The Rolling Stones - trupa care începuse să sucească minţile adolescentelor britanice în 1962, pe vremea când la noi se încheia cu „succes" colectivizarea - ne-a făcut să ne simţim ca „Alice în Ţara Minunilor".
Probabil că descinderea lui Sir Mick Jagger pe fostul „Stadion Naţional" a însemnat revenirea României pe orbita socială, economică şi culturală a Europei civilizate, de care ne despărţise un alt concert, impresariat de Iosif Vissarionovici Stalin şi asezonat cu solouri de Kalaşnikov.
Pe poarta deschisă de Stones urmează, în acest 2010 al răsfăţului, Aerosmith, Megadeth, Rammstein, Metallica, Bob Dylan, Eric Clapton, Massive Attack, Ozzy Osbourne şi, desigur, AC/DC. Duminică, faimoasa trupă rock australiană ar putea strânge cel mai mare număr de fani înregistrat vreodată la un concert din România - 71.000 de bilete vândute până acum.
Angus McKinon Young (chitară solo), Brian Johnson (solist vocal), Malcolm Mitchell Young (chitară armonie), Clifford Williams (bass) şi Phillip Norman Rudd (tobe) vor arăta că, nu întâmplător, dicţionarul rock-ului începe cu „A" de la AC/DC. Fraţii Angus şi Malcolm şi-au botezat formaţia acum 37 de ani, de la
