CFR a mai acontat un titlu de campioană. Meciul descătuşării s-a jucat la Turnu-Severin, acolo unde se consumă exilul Universităţii Craiova. Şi a avut o istorie care a întors prostia pe toate feţele, încercând parcă să se constituie într-o definiţie cuprinzătoare a întregului campionat. Campionat rătăcit în voia sorţii sau în jenante licitări ale unor şmecherii ieftine. Căci despre glorie sau valoare, nici nu poate fi vorba.

Universitatea Craiova s-a împroprietărit cu prima repriză a meciului de la Turnu-Severin. O repriză pe care a câştigat-o cu 2-0, o repriză în care Clujul a pierdut şi din efectiv prin eliminarea lui Alcantara. Într-un fotbal normal, recursul la un astfel de verdict n-ar fi avut nici o şansă. Fotbalul nostru cel defect, cel paradoxal, aparţine însă, după cum spuneam, şi posibilităţilor imposibile. Aşa se face că în jumătatea a doua a meciului CFR a reuşit să resusciteze decedatul şi să câştige în final cu 3-2.

Iar o asemenea făcătură a hazardului n-avea cum să nu se prelungească în fel de fel de savantlâcuri despre, mă-nţelegeţi, marele blat al prăzarilor, care e mulţi şi are fiecare interesul lui. Scenariul cu cei mai mulţi votanţi îl vizează pe Adrian cel Mititelu. Se spune că aritmetica afacerilor sale ar fi în grea suferinţă de criză şi că Mititelu n-ar mai fi avut resurse să susţină încă un an Craiova în prima divizie.

Că a forţat negustoreşte în prima repriză pentru a face preţ bun vânzării, la pauză s-a făcut plata şi la final a băgat masca disperării doar pentru a deruta cercetările. Concluzia logică a unui astfel de scenariu ar fi aceea că Universitatea poate să câştige la pas orice meci, dar nu vrea. Păi, de-ar fi să fie aşa, Mititelu s-ar fi dus direct în Champions League şi ar fi luat de acolo mult mai mult mărunţiş decât se presupune că ar fi luat de la clujeni.

Folcloriştii cu adaus de s