Acest capitol face parte din volumul Holocaustul la periferie. Persecutarea și nimicirea evreilor din România și Transnistria în 1940-1944, coodonatori: Wolfgang Benz și Brigitte Mihok, traducere din germană de Cristina Grossu-Chiriac, Editura Cartier, Colecția Cartier Istoric.
Autorii prezenți sunt cercetători renumiți ai holocaustului din România, Germania, Marea Britanie și SUA. Articolele referitoare la holocaustul din România tratează diferite aspecte ale prigoanei în Transnistria și reflectă discuția actuală privind responsabilitatea română și germană.
Mai mult detalii aici.
Volumul va fi lansat vineri, 14 mai 2010, ora 18.00, la Librăria Cărturești Verona.
William Totok | Cultul lui Antonescu și reabilitarea criminalilor de război
Prăbușirea ideologiei naţional-comuniste în 1989 a marcat nu numai sfârșitul dictaturii ceaușiste în România, ci, de asemenea, și surescitarea unui nou naţionalism. Schimbarea nu a creat numai puncte de pornire pozitive pentru construirea relaţiilor democratice, ci a scos la iveală și amintirea unor personalităţi istorice controversate, zeci de ani în șir tabuizate sau prezentate distorsionat. Sistemul naţional-comunist al lui Ceaușescu, după cum se știe, a favorizat emoţii etnice, pentru a distrage populaţia de la problemele societăţii. Românocentrismul promovat de aparatul propagandistic, exprimat mai ales în istoriografie, literatură și cultură, după 1989 s-a dezvoltat spre o ideologie suprapartidară și s-a oferit forţelor restauratoare nemijlocit drept instrument clasic de diversiune.
Odată cu căderea vechiului regim, s-a prăbușit și cultul personal, și mitul legat de acesta al „conducătorului” paternalist Nicolae Ceaușescu. Tutelarea și colectivismul fals s-au transformat în vacuumul nostalgiei posttotalitare. Nu a durat mult până când presa, partidele și organizaţiile extremi
