Campania iniţiată de evz.ro dezvăluie ce dă farmec urbei de la malul Mării Negre. Schimbările recente nu au trecut de ochiul critic al locuitorilor. Sursa: Arhiva EVZSursa: Alina Vătăman

1 /.

Hulită de unii, venerată de alţii, Constanţa rămâne oraşul-emblemă de la ţărmul Mării Negre. Metaforă plină de controverse, urbea dobrogeană se află la limita mediocrităţii în rândul oraşelor participante la campania „Oraşul de vis”.

Istoria milenară şi poziţia geografică a Constanţei au favorizat dezvoltarea unui adevărat mozaic etnic. Uşor amuzaţi, constănţenii spun că „nu prea mai avem români puri în oraş” şi nu sunt departe de adevăr, dacă ţinem cont că, la zi de sărbătoare, din multe case răzbate atât miros de sarmale, cât şi de baclavale sau piperchi macedonesc generos în ceapă verde şi usturoi.

În oglinda timpului

Condus de zece ani de un edil extravagant, oraşul a trasat o barieră clară între trecut şi prezent, astfel că, acum, zestrea localităţii este alcătuită cu precădere din centre comerciale şi din coloşi de termopan.

Spaţiile verzi sunt din ce în ce mai rare, fapt cel mai adesea reclamat de constănţenii care, în afară de nisip şi de mare, tânjesc după câte un petic de verdeaţă. Puţine sunt şi investiţiile direcţionate către zona veche a urbei, unde monumente de o valoare arhitectonică inestimabilă se găsesc într-un accentuat proces de dezintegrare.

Doar pensionarii, ca Sandu Larie, fost şofer de troleibuz pe celebra linie 43, îşi mai amintesc de Constanţa de altădată. „Îţi era mai mare dragul să te plimbi pe străzi, în serile de vară, când căldura te ţinea departe de casă până după miezul nopţii. În afară de faptul că nu existau găştile astea de cartier, care să polueze cu vorbele urâte şi muzica dată la maxim, şi oraşul era mai curat. Vara era forfotă, ca şi acum, însă diferită, mai aşezată