- Diverse - nr. 545 / 12 Mai, 2010 Sintagma din titlu a intrat in circuitul limbii romane cu semnificatia perimat, vetust, arhaic, anacronic, iesit din actualitate, epitete atribuite deopotriva unor "oameni, fapte, intamplari", ehe... "din negura timpului". Va supun atentiei, boieri dumneavoastra, o poveste (reala) ajunsa basm. O poveste de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Mai exact, chiar povestea lui Pazvanoglu, Pasa de Vidin. Multi stiu povestea Pasei, multi nu. Pentru toti, (re)amintirea ei sper sa fie prilej de placuta lectura. Despre Osman, un copil nascut in 1758 intr-un satuc din Bosnia, s-ar putea spune azi ca era o editie in mic a ONU - aripa Balcani. Prin venele lui curgea amestecat sange de albanez, sarb, bosniac, bulgar. Cert este ca bunicul sau facea parte din garzile de akingii bosniaci ai Sofiei. De aici i se trage lui Osman numele de Pasban Oglu, fiul lui Pasban, ajuns in romaneste, Pazvanoglu. Cariera militara a tanarului Osman incepe la curtea domneasca de la Bucuresti, unde ajunge seful garzilor domnitorului Mavrogheni. Aici se dedulceste la rahat, "cahfele", cadane "bastinoase", sugiuc, ciubuc, mezelic, pesches, politicale.Firesc si... balcanic, vine si pofta de putere, care il arunca in mijlocul unui complot impotriva domnitorului. Complotul esueaza si Osman este condamnat la moarte. Scapa de decapitare datorita prietenului grec de origine aromana, poetul Rigas Ferais, care il "unge" pe domnitor cu vorbe ticluite, mai dulci ca rahatul, si cu un substantial bacsis. Odata eliberat, Osman nu se potoleste. Impreuna cu o ceata de albanezi pradeaza Balcanii in lung si-n lat, aduna pesches gras pentru sultan, pentru a-si cumpara titlul de Pasa. Trecem rapid peste alte etape din viata lui Osman: ajunge aga prin bunavointa sultanului Selim al III-lea, apoi se ridica impotriva binefacatorului, sultanul il prigoneste, apoi, in 1799, il iarta si Osman isi