Pentru unii oameni, a greşi nu există. Sunt lipsiţi de pată, perfecţi. Şi pentru toate tragediile care li se întâmplă, vinovatul e în altă parte, nu în ei. Iar când te pomeneşti cu o bătrână de 70 de ani lângă tine care începe să spurce “toate curvele care fură bărbaţii altora”, ai două variante: te ridici şi pleci sau rămâi etern cu un gust amar, de fiere.
Cum stăteam în aşteptare în faţa unui cabinet medical, am auzit-o fără să vreau. Şi, credeti-mă, n-aş fi vrut să o aud. Poate în naivitatea mea spontană şi totală uneori, mi-am imaginat adesea că părul cărunt ar putea fi măcar o mică dovadă de înţelepciune. Greşit, în cazul de faţă.
Întocmai unei mori stricate, bătrâna de lângă mine s-a pornit să ocărască de toţi sfinţii femeile care fură (!!!) bărbaţii altora. “Tu-i calci, îi speli toată viaţa şi vine una şi îi mănâncă pensia, ‘r-aţi ale dracului să fiţi”. Înţeleg că oamenii au mentalităţi diferite, că pentru unii oameni există doar alb şi negru, însă anii ăia care au trecut de i-au albit părul mi s-au părut inutili. Adică dacă spăl şi calc un bărbat, asta e? Că doar bărbatul n-are nevoie în viaţa asta decât de rufe curate şi călcate şi de o ciorbă? Şi cum naiba să nu-ţi pui întrebări despre tine. Adică pornim de la premisa că suntem perfecţi?
Din punctul meu de vedere (şi da, ştiu că o să-mi pun o grămadă de femei în cap), un bărbat nu pleacă de nebun doar pentru că i se oferă ocazia. OK, OK, să convenim că înşală din anumite motive, dar nu se apucă aşa, de nebun, doar pentru că o altă femeie l-a abordat, să părăsească o căsnicie. No way! O face şi pentru că femeia de lângă el nu i-a oferit relaţia pe care o căuta.
Ştiu, ştiu, întrebarea următoare va fi: “Păi, şi atunci, ce a căutat să se căsătorească?”. A făcut-o pentru că s-a îndrăgostit de femeia pe care a luat-o, iar timpul are rolul de a eroda şi de a întări atât calităţile, dar şi
