Piesa celor de la BUG Mafia a făcut ceva vâlvă zilele trecute. Inclusiv aici, pe VoxPublica. Nu pentru că ar fi fost mai dură sau mai ”explicită” decât alte realizări ale lor anterioare. Ci pentru că a fost lansată pe apele internetului la momentul potrivit (pentru piesă).

Succesul ei vorbește însă de la sine despre ”simpatia” de care se bucură Traian Băsescu. Și pe care nu o poate spăla nici cu o mie de apeluri la solidaritate ori mustrări adresate propriului partid. La ora actuală nu face decât să culeagă ceea ce a semănat. Românii și-au dorit un președinte conflictual. Ei bine îl au. Și acum văd efectele. Dincolo de orice strategii economice, măriri sau micșorări de taxe, reduceri de cheltuieli ori de salarii în sectorul bugetar, singura soluție reală pentru a trece peste acest moment este solidaritatea. Pe care nu are cum s-o obțină fără o minimă condiție, esențială și primordială: să-și ceară scuze, atât celor care l-au votat, cât și celor care nu au făcut-o. Pentru că e, încă, președintele tuturor. Apoi ar putea începe cu adevărat un dialog.

În așteptarea scuzelor, îi dedic și eu o piesă muzicală. A fost compusă pentru un omolog de-al său de peste ocean. Dar se aplică și în cazul său.

Piesa celor de la BUG Mafia a făcut ceva vâlvă zilele trecute. Inclusiv aici, pe VoxPublica. Nu pentru că ar fi fost mai dură sau mai ”explicită” decât alte realizări ale lor anterioare. Ci pentru că a fost lansată pe apele internetului la momentul potrivit (pentru piesă).

Succesul ei vorbește însă de la sine despre ”simpatia” de care se bucură Traian Băsescu. Și pe care nu o poate spăla nici cu o mie de apeluri la solidaritate ori mustrări adresate propriului partid. La ora actuală nu face decât să culeagă ceea ce a semănat. Românii și-au dorit un președinte conflictual. Ei bine îl au. Și acum văd efectele. Dincolo de orice strategii economice, mări